Ora 8, doua sticle de vin

Aseara...la ora 22 ...pe o bordura asezata parca pe mine in Universitatii, cu multe pungi de cumparaturi atarnate langa ea... fara bricheta sa mi aprind dependenta... stateam dezolata cu pometii in maini...

Nu vedeam scaparea in nici o directie... decat intr-un numar pe care l apelez rareori... fara raspuns acum insa... Simulez fericirea acasa... rastorn pungile cu toale insipide ...

Ma suna numarul salvator. O iau de acasa, ne prefacem a fi pitzipoance intr-un local hi class cu 5 cocktailuri pe masa... dupa care in nestiinta de cauza, ramase mult dupa inchiderea localului ... ne urcam intr un taxi.

Locatia? Ce auzeam si eu acum doi in Bamboo..ca dupa ..se merge mereu in Hanul Drumetului...
Dj ...baga viteza...

Cand intram... crezand ca e un fel de Terasa Doamnei... Dar...
'Hau ..hau ...ha ha hau...
tara ra ra ra.... ta ra ra ...
pentru Fane Crocodilu .... fara numarrrr....
Traiasca Gelu talentatu ... si pentru Sile Minunatu'.... '

Am luat un poponet pe scaun ...si am inceput sa ne taiem pe maini ... in stil binecunoscut... Am dat dedicatii pentru mamaligile noastre din farfurii si pentru pastramele de berbecut... si am plecat aviatori ... catre un taram necunoscut..

Acum sunt capie.. la birou ... cu doua sticle de vin rosu bun la bord... Abia ne facem incalzirea ..
Ciocu' mare si joc de glezne...
Adica trancanim si ne bucuram de muzica spanioleasca autentica...

To be continued...

Am disparut

din peisaj...

Traiesc destul de greu fara viata virutala...dar ma consoleaza deseori nicotina...

Am inceput alt proiect...care ma face sa ma gandesc cu drag la cele din urma ... :)
Se pare ca niciodata nu am sa ajung pe linia de plutire... Nu dorm, nu mananc, nu am bani, nu mai am voce si am picioarele aproape rupte... :))

Partea buna...am vizitat Sighisoara si Sibiul...am tras doua, 3 poze... iar acum ma cred culta...O carte n-am mai citit de 2 luni.. Nici macar ziare... Aproape ca nu nici nu mai stiu daca mai cunosc alfabetul...

In rest... ca de obicei... imi vad prietenii o data la 4-5 luni, parintii...destul de rar... si mi petrec zilele cu oameni pe care nu prea-i cunosc...

Mai bine ma faceam stewardesa... :))

Cigarettes and lies...

Era odata o poveste de adormit copiii... Si se presupunea ca exista un fat-frumos... si de fiecare data cand puneai capul pe perna respirai adanc si rememorai clipe letargice petrecute intr-o alta viata cand cuvintele nu contau...


Iti citea ale tale ganduri stranii, magaindu-ti parul ciufulit, uitand sa duca paharul de whisky la gura.. Fat frumos te facea sa te arunci singura din necugetatul turn al castelului, te scutura de praf si dansa cu tine...fara sa-i pese cine conduce irationalul dans...


In basme, dupa ce calcai intr-o mocirla de cioburi sparte, alergai intr-o balta de ironie si inotai intr-un infinit susur de aparente...la sfarsitul zilei gaseai o pereche de ochi scanteietori ce-ti reinviau iluzoriul spirit. Si cand te trezeai dimineata ...erai tinuta in brate...



Dar poate ca ratusca cea urata nu mai crede in povesti...

Doar pentru ca ne place...

Dalma - Love was never her friend (Eurovision 2009) www.escvision.eu
Asculta mai multe audio Muzica »

Drumetie...catre mine

Am sa-mi iau un timp rucsacelul meditativ in spinare si voi pleca din tentativele mele blogosfere nereusite ale compunerilor mele de clasa a 4-a...

Elaborez o terapie anti-bazdaci...sa-mi revin!!!

Starea depresivo-emotionala a neuronului meu imi sugereaza insistent asta!!!

?!?!

Bebe - Siempre Me Quedara
Asculta mai multe audio Muzica »

Hepi niu ii'IAR!!!

subliniem 'iar'-ul de la final...

Inca un punct de suspensie ...intr-o mare plutitoare de puncte dezorientate... ravasite si rastalmacite de-a binelea printre putinii mei neuroni...

Punct.
Inca un punct.


Si incepem cu alineat!!!


In rest ...revu a fost misto
:)

Bradut si colinde...

Am plecat de acasa buimacita ... Am vrut sa simt febra zilelor de sarbatoare si a aglomeratiei din oras..

In zona obor se imbulzeau sute de oameni care duceau cu stoicism in spate siluete de brazi imbietori...

In acel moment m-am decis ca am sa renunt la rochia de revelion care ma costa cat o luna de salariu.. Mi-am spus convingator ca pot sa arat la fel de bine intr-o pereche de pijamale atat timp cat imi straluceste fericirea-n ochisori...


M-am perindat prin piata ascultand colinde in surdina castilor mele si manele date la maxim la tarabele rasfirate printre miile de brazi..


Am vorbit pe limba compatriotilor mei cu tenul ciocolatiu, am negociat cu ei si mi-am reamintit o veche zicala de-a mea 'nu-i tiganul mai tigan decat tiganca din mine'... si uite-asa am obtinut 'super-oferte', 'preturi promotionale' si 'ambalaj cadou' datorita ochilor mei zvapaiati ... spuse amicul cu mustata...


Iar acum ...ma bucur intr-un final ...ca si la 20 de ani privesc lumea prin ochii unui copil ...al carui Craciun nu e complet fara un brad sub crengile caruia sa ascult colinde in noaptea de Ajun...


Pierd timp pretios...
Ma duc sa-l decorez cat mai zambitor posibil !!!



Fav Christmas song of the year!!


Gayla Peevey-I want a hippopotamus or Christmas
Asculta mai multe audio Muzica »

Stand la o tigara...

zilele trecute, un om a caror ochi albastrii sclipeau vioi sub ridurile de primaveri ascunse in firele albe de la radacini ... a fost intrebat ingenuu : '-Pana la urma...ce merita in viata?'

'-Sa citesti si sa vezi lumea'...


Am realizat abia astazi, sub melancolii mahmure ... cred asiduu ca toate lucrurile sunt efemere...

Mi-am dat seama ca probabil la sfarsit voi ramane cu amintirile unor imagini incetosate de fericire, si memorii ale unor ganduri care iti bantuie fiinta..
Nici eu nu inteleg exact ceea ce vreau sa spun, dar probabil ca oricum, pana maine ...voi uita!


Imi doresc totusi...sa-mi traiesc viata... nu sa o las sa treaca pe langa mine..

Mos...

petrecut la o partida tarzie de poker cu baietii...

Dimineti cu dureri de cap si febra ...

Caramele!!!
:)

Sunt...

Sunt cuvinte care trebuie aratate... nu spuse...

Sunt decizii care trebuie gandite... nu luate...


...

Maxim de sinceritate

Prietena mea cea mai buna are de facut un test de personalitate pentru una din cele doua facultati de psihologie la care e studenta eminenta.

Ca o buna amica, a trebuit sa o ajut... oferindu mi mie insami niste raspunsuri in acelasi timp. Testul se numeste 'Cine sunt eu?'

Cine sunt eu ?!

Am primit o provocare din partea celei mai bune prietene. Provocarea se numeste ‘cine sunt eu?’

Banalitatea de a scrie pe o singura pagina de hartie, majoritatea trasaturilor personalitatii mele, cu defecte, calitati, nu ma impiedica datorita dorintei mele de a ma auto-caracteriza cat mai critic si ironic pentru a o ajuta sa-mi descopere cu interes instabilitatile mele de natura psihica.

Sa o luam cu inceputul. Ma numesc Irina R***. 20 de ani fericiti. Provin dintr-o familie normala, cu orientari conservatoare, care mi-a oferit sansa de a avea o educatie, la care tin enorm, si de asemenea o doza de libertate ponderata, tocmai pentru a invata singura sa supravietuiesc in aceasta jungla, oferindu-mi sprijin neconditionat.

Sunt o persoana dezinvolta, optimista, sociabila, foarte increzatoare in fortele proprii, amatoare de nou si adrenalina. Imi traiesc majoritatea momentelor cu intensitate maxima si traiesc dupa deviza ‘ Fericirea nu e o stare, ci o modalitate de a trai’.

Tratez viata ca pe un joc, unde intotdeauna poti da ‘restart’, si uneori, cand e cazul cu o doza de responsabilitate. Nu sunt un copil vulnerabil care nu realizaza importanta fiecarei alegeri facute, urasc trendul ‘emo’. Nu mi-as taia venele pentru nimic in lume, pentru ca eu sunt mai importanta ca orice.

Maturitatea mea se datoreaza evenimentelor prin care am trecut pe parcursul vietii. Fiecare piedica intalnita la rascruce de drum ma transforma intr-un atlet olimpic care-si doreste cu ardoare medalia de aur. Aurul este pentru mine capacitatea de-ati trai viata fara regrete si compromisuri.

Imi doresc sa imbatranesc intr-o casa cu gradina, alaturi de un mosulet hazliu, care sa ma tina de mana chiar si atunci cand mergem sa scoatem apa din fantana. Sa ma uit la albumul prafuit de poze cu o stralucire vie in ochi. Sa fac placinte cu branza pentru duzina de nepotei care-mi impletesc parul grizonat atunci cand le spun povesti nemuritoare.

Sunt foarte mandra de mine. Am o varsta la care ar trebui sa ma intereseze cum sa-mi asortez pantofii cu geanta si cea mai palpitanta discutie sa fie cea despre noile produse cosmetice. In schimb, ador multitudinea mea de neuroni care imi permit conversatii logice pe teme interesante cu oricine.

La 20 de ani, in schimb, lucrez la o agentie de casting,poate cea mai buna de pe piata… de peste 1an si jumatate. Nu este un loc de munca pentru mine, ci cu adevarat o pasiune, un loc unde ma duc cu drag, unde intalnesc persoane care-mi insufla dorinte, un loc unde descopar si ma redescopar zilnic. Mi-am oferit singura oportunitatea de a ma dezvolta pe mai multe planuri. Mi-am testat puterile pana la infinit. Am realizat ca pot sa fiu, mai mult de cat sunt… Si mi-am mai dat seama… ca am microbul filmului... in sange.

Ma intretin singura, nu stau pe banutii lor mei, imi cumpar tot ce vreau…sunt independenta!!!

Sunt instabila! Din toate punctele de vedere. Imi macin timpul si materia cenusie cu intrebari ilogice. Lucrul asta nu ma face sa cred ca am probleme mentale, ci sa ma bucur de unicitatea persoanei mele. Sunt permanent nemultumita de cate un lucru. Am multe defecte. Sunt mult prea sincera, uneori prea visatoare pentru secolul asta… Urasc prostia si vulgaritate… Ador oamenii care vorbesc mult si prost. Ma amuza. Ma contrazic singura, din prea multe idei…

Cand intru in panica de personalitate, domnisoara Buttercup (explica-le tu) e persoana care ma redreseaza, care-mi confera sprijin moral si imi manipuleaza gandirile cat sa cred ca sunt o persoana absolut normala. Stiu ca ma minte de fiecare data. :))

Imi iubesc prietenii si fiecare persoana care-mi intra in viata. De la vanzatoarea de merdenele din pasajul Unirii, pana la cel mai mare actor si creaturile masculine care-mi perturba creierii. Toti au o importanta mare pentru mine.

Nu am sa-mi gasesc sufletul-pereche. Cred in el, dar nu ma agit sa-l caut. Barbatii sunt pentru mine un rau, necesar…dar absolut construiti cat sa ne perturbe echilibrul cosmic. Imi plac barbatii maturi si cu experienta. Detest putuloii cretini de 20 de ani(nu modifica expresia Flori, pentru ca asta gandesc eu). Cu toate astea, noi femeile suntem facute pentru a fi total nentelese si nemultumite. Nu exista combinatia perfecta, ci un mixaj de caracteristici care sa ne multumeasca provizoriu. Gandim prea mult, suntem idiot de sensibile si avem asteptari imbecil de mari.

Am o deviza. ‘De ce sa ma casatoresc si sa fac nefericit un singur barbat, cand pot ramane singura, sa fac nefericiti o mie?!'

Urasc rutina si banalul.

Ador cuvintele. Le urasc pe cele prost-spuse.

Bubbles

Dupa ce-si va face constiincios analiza imi va comenta personalitatea dezolanta.

I-am dat de lucru :))

DEG

Slava Domnului ca exista prieteni ... care sa ma iubeasca si asa idioata si cretina cum sunt !!!

...si ma accepte si atunci cand scot capul pe geam si ma stramb la politie... cu 'esarfa' in mana...






Pika' ciu !!!

Rai si iad...

M-am intors...

Fusei in Rai, fusei in Bucovina.
Pe langa muntii din basme, aer respirabil ... am cunoscut oameni. Si subliniez oameni. Nu copii plastificate si teleghidari semi-realiste, ci extraterestri umani cu suflete poleite in bunatate.
Cica am filmat, dar de fapt ne-am jucat 'de-a existenta'.

Am baut tuici adevarate, am mancat pastravi mamaligosi si am iubit din suflet fiind iubita de tot ceea ce traia in trairile mele.
Ne-am jucat 'de'a autobuzul', si ne-am facut ca muncim in cel mai frumos existential peisaj.

Nu mi-am regasit salbaticia, ci mi-am redefinit umanitatea. Mi-am amintit ca sunt !!!
Mi-am numarat pasii si am uitat sa mi conometrez bucuria, pierduta in norii deasupra muntilor traind odata cu susurul apei in care se reflecta vapaia ochilor mei...

2 saptamani in paradis..

Din miile..









Imediat in iad. 3 saptamani in Braila.
Diplomata cu locatarii. Un oras dragut, intradevar... Cand de fapt, imi provoca repulsie tot ceea ce intalneam in calea-mi. Tristete pana si in aer, debusolare, panica molcoma...

Briza de aer insa, e teatrul. 'Omul perna' la Maria Filotti. Trebuie vazuta, sub maretele cortine visinii. O piesa care-ti inspira o multitudine de nimicuri ganditoare si un zambet care te scoate din euforie la sfarsit...


In incheiere...
Un actor gigant, despre care n-as fi crezut vreodata ... e mai om ..decat toti oamenii.
O lectie de viata ... !!!

Timp...

de o luna are sa-mi lipseasca ingrozitor viata virtuala.
Nu hi5, nu netlog, nu youtube, nu blog ... Nu dependenta!!!

Plec, cu un rucsac in spate si un tricou parfumat in el... sa ma sacrific si sa-mi dovedesc...din nou...
Si ma mint pe mine cand imi trece prin gand ca plec cu treaba...pentru ca asa trebuie...
Cred k ma duc de fapt sa-mi regasesc salbaticia si sa-mi pierd umanitatea... in inima muntilor..

Bine ar fi ..daca doar viata virtuala mi-ar lipsi ...

De dimineata...

In fata biroului, pe strada ...ma opreste baiatul cu cel mai tare text posibil de agatat...:

'- Esti foarte urata... si ti-ai face singura o favoare enorma daca mi-ai da numarul tau de telefon!!'


:))))))

Mac Mac !!!

Azi imi poposesc pe birou 3 ratuste, surioare de-ale mele, galbioare, cu ciocul portocaliu ... care chitaie si sunt smotocite non stop ...
Ele pe birou ...si Michael Bolton in playlist...


Le primii, si tare mi'e drag !!

Astazi...

l-as reciti pe Cartarescu...pe o patura sub soarele puternic de pe pajistea verde si aromata de la Trei Brazi ... sorbind brunul, galbenul-verzui si ruginiul frunzelor cazute sau in cadere sub privirea-mi mirata...

As tortura 2 pachete de kent 1, si o sticla de Nestea de lamaie ..in timp ce as citi despre Zaraza, patimile si demonii pe care ii trezea...

Mi-as respira suav aerul curat, fara noduri si oftaturi, in timp ce m-as zgribuli sub jacheta mea neagra si esarfa-mi roz parfumata...si as astepta seara sa ma pierd in ceturi si sa uit drumul spre casa...

In schimb ..sunt la birou...castinguri si poze... dupa m-am trezit sifonata si ciufulita, si ma simt ca un leu in cusca...

Imi vine sa urlu !!! ... fara glas...intr-o mare de liniste...

2 zambete...

unul de dimineata, alaturi de 2 cuvinte drage, de la vanzatoarea de merdenele de la metrou unirii ... si unul de sub balconul de la birou ...lung de 2 minute ...

Ambele mi-au sters un pic din fata palida...pentru cateva secunde ...















Sunt idioata !!!

In Vestul ..deloc salbatic si civilizat

No ...fusei in Oradea...

Reclame, Vodafone, pretexte ...

Prima oara in vietusoara cand dormii la cuseta... nu ultima oara cand fumat in tren ... facut integrame (sunt varza!!!) ajuns la destinatie...

Ma uimira bunatatea, amabilitatea, caracterele bine-voitoare si deschise ale extraterestilor care traiau acolo...
Nu vazut la mine urma de rautate, invidie, sarcasm, ironie ... tigari aruncate pe trotuare.

Taximetrist care imi spuse multe bancuri cu blonde si politisti ..
'De ce poarta un politist sapca?! Pentru ca orice gunoi trebuie sa aibe capac!! :)))) '

Dupa ce ne cazaram, statui intr-o statie de autobuz, torturand pachetul meu de kent 1. In zece minute aflai de unde bei cea mai buna cafea, care e cel mai apropriat centru comercial, ca masinile 10 si 14 sunt deviate si circula pe la 'alimentara', ca fiica unei batranele are piciorul scrantit si mananca foarte des grapefruit si nectarine, ca primarul orasului e un om tare cumsecade... Si toate astea fara ca eu sa incep vre-o conversatie...

Ma dusei la cafenea , pe un Lipscani modernizat ...la ceva gen Zara sau Sagfredo ... Noh ..m-am uitat atent la meniu numarand zerourile ..si uimindu-ma incontinuu...

Take a look !!!













Seara urma festivalul vinului din cetate. Vata pe bat,mov, roz, verde, albastra, acadele, jeleuri, ciocolatele, iepurasi, crocodili, libelule ...pe toate le mancai .. Vin, fiert, sec, dulce, demi dulce, demi sec, demi-fericit, demi-trist, palinca, tuica, must, mici, costite, pastrame, carnaciori, muschi, cefe ... di tati :D !!! Carusel, masinute, invartitori de toate felurile,muzici ... si sticle de beutura cu sfori prinse la degete ...fara motive.. ci doar din lipsa de originalitate ..pentru ca vazui 'Contele de Monte Cristo'

















Fusei in 'Hanul Pescarilor' ..raiul rustic pe pamant, casute cu paie si terasele cu priveliste spre lac, pontoane de pescuit, restaurante cu blanuri si capete de lei, ursi si cerbi, gradini cu caprioare, iepuri, struti si cotofane zburatoare vii... , centru de echitatie, caluti, calesti, piscina si sezlonguri din lemn, plus multe alte minunatii si grozavii izbitor de marcante ...si o cusca imensa cu un semn 'Atentie!!!!' ... si nah lighioana periculoasa ce habita in ea...







jos ...dreapta ...

:)))







Alte poze de la Han ...































































Urmara parcuri...fantani arteziene...popcorn cu caramel...biserici, cladiri ... mancaruri bune ...o minunatie !!!

Singurul defect al oradenilor e ca vorbesc si se misca prea incet ...in rest sunt ...pfoai ... o grozavie draga sufletului !!!

Melodie de corazon ...

Mesaj primit pe hi5...

''esti frumoasa ca o poezie..mi-ar placea sa te recit la infinit.''

...a trecut jumatate de ora ..si inca rad cu lacrimi :))))))))))

Salbaticie...

acoperiti de marginile prapastioase ale furtunii mocnite, am uitat sa-mi privesc ochii... sa le dau focul inecat in patimi si am calcat cu ei inchisi in mocirle adanci de fericire.

Mi-am pastelat privirea cu dulci, suave raze de pierzanie uitate de mult in scorburi ferite de zambete posomorate si dungi sinistre de umbra...

M-am cocotat pe liane si am privit jungla de sus, judecand, presupunand ...si nevrand vreodata sa cobor...

Am prafuit deserturi goale cu inchipuirile mele si am crezut ca pot sa asez stelele dupa propria-mi vointa ... stand culcata pe spate sub firele plapande de iarba ...si miscand degetele abia luate de pe paharul de whisky, spre cer...

Am crezut ca furtunile apar doar cand ochii mei sunt tristi, pentru a-mi scoate nisipul din ei si pentru a-mi flutura parul inmarmurit in vant...

Am crezut ca soarele apare dimineata doar pentru a ma face sa ma pierd in stranuturi euforice si pentru a-mi extazia privirea...
Si nu mi-am dat seama ca fulgii incinsi de ninsoare folosesc pentru altceva decat pentru bucuria mea deplina... si am sa-mi deschid nasturii lacrimati in surasuri... si am sa simt aerul topit de gheata pe propriul piept...

Si nu conteaza ca voi credeti ca e inevitabil. As spune ca putin imi pasa...
Si ce daca sunt naiva...

Eu vreau sa traiesc pentru ceea graviteaza in sfera mea de nebunie... Si traiesc pentru tot...

Si am sa cred ca pot sa ma arunc chiar si acum intr-un abis straveziu de dorinte si nepasari... si am sa ma pierd dorind sa controlez fiecare val si unda zvapaiata din propria-mi groapa umpluta cu ciment...

Am sa ma pierd pe mine, daca las valurile stinghere sa ma fulgere spre largul unui vag uragan necunoscut. Si-atunci as fi a nimanui...

Sa-mi fie clar:
Eu nu vreau sa iubesc !!!!!!

Ieri...

am invatat ca nu e bine sa mergi pe contrasens...

am invatat ca masina nu are doar 2 pedale, mai exista una care se numeste ambreiaj, dar inca nu stiu la ce foloseste...

am invatat ca nu are nici un rost sa lovesti bordurile si sa te sui pe trotuar...

am invatat...ca pe zebrele alea ciudate... circula de obicei pietoni - omuleti cu 2 picioare... pe care nu-i tocmai indicat sa-i calci ...

am invatat ca centura de siguranta nu e tocmai un obiect decorativ...si nu se foloseste doar pentru a-ti asorta ochelarii negrii de soare cu ceva ...

am invatat ca oglinzile nu sunt folosite numai pentru a te ruja cand stai la stop...

am invatat ca geamul din spate se numeste 'luneta' si nu are nici un pic cea mai mica legatura cu armele...

am invatat ca frana se pune usor ...pentru a evita sa dai cu capul de parbriz din 5 in 5 minute...

Am invatat cate ceva ...
dar tot blonda la volan sunt deocamdata !!!!

Imi place...

sa merg cu metroul ...

...dar totusi mi-am bagat p***...

Azi am prima ora de vrum vrum ....

Me hepi

Sunt ...

un proton pe cale de a exploda...
Sunt sifonata grav astazi ...

Noroc cu toate cercetarile astea buimacitoare , pentru ca mi-am dat seama cu adevarat care este natura provenientei mele...
Credeam inainte ca am legatura cu oaresce explozii nucleare...

Sunt un proton !!!
...si sunt tare mandra de radiatiile mele...

Magie...

Ieri dimineata mi s-a intamplat un lucru absolut terifiant, ingrozitor si inimaginabil...


Venita din concediu,saptamana trecuta mi-am personalizat putinel spatiul de lucru... dupa o absenta destul de indelungata...

Ziua trecuta in schimb am trait o drama...
Intru pe usa, imi trantesc geanta pe scaun, dau jachetica jos si o arunc pe spatarul scaunului ... si zambesc strengaresc catre manerul ferestrei ....


Brusc, zambetul suav mi se sterge si imi apare o expresie de teroare, groaza si spaima ... urmata de un chitait din toti plamanii urmat de un sentiment de furie deplina.


Imi disparuse papusica Bubbles...pe care o tineam cu mandrie agatata de clanta ferestrei din spatele biroului unde lucrez...

Doar un om fara suflet ar putea comite o asemenea nedreptate.

Am sa planuiesc strategii de descoperire a rauvoitorilor si metode de combatere a infractionalitatii in locurile comune de interactiune ..

Glumesc... am sa-mi cumpar alta ...

Oricum ...dintre toate analizele si scenariile gandite...cea mai plauzibila optiune mi se pare cea conform careia papusa mea este acum subiect de voodoo !!!

Hai ...

sa ne purtam imatur...

E mult mai usor!!!!

Meditez intens...

ma bucur ca-mi umplu timpul liber si creierul gol cu intrebari retarde si raspunsuri o leaca mai putin cretine ca mine...

Ma bucur ca nu dorm , si imi pastrez doza zilnica de oboseala, nervi , crize, isterii si stress...

Cum as putea oare pasi in lume... normala?!

Fara pic de agitatie, fara pic de repeziciune si neindemanare... fara sa ma impiedic de o bordura inconstient asezata cu socoteala in dreptul unui trotuar, fara sa sparg cu o delicatete primitiva cana cu care-mi beau pliculetul Jacobs Ice Coffee in diminetile incercanate... fara sa scot o perla constient de stupida intr-un moment indubitabil inoportun...

Tare ma bucur ca in seara asta ma gandesc de ce hipopotamii nu au un zambet dragalas, ... de ce nu indragesc dopurile de plastic si ador forma celor de bere, ... cum se simt frunzele cand vine toamna, ... de ce nu gasesc niciodata in magazine ceasul alb perfect, ...cine a inventat betisoarele parfumate, ...cate calorii consuma un peste zilnic, ...care e geniul care a inventat tigarile, ...cat cantareste un avion, ...de ce nu mai ascult zilnic cele 30 de melodii a lui Jay Sean, ...cati neuroni sunt in capul unui barbat, ...si de ce nu-mi mai gasesc jurnalul secret de acum 7-8 ani scris tot intr-o limba inventata de mine, ...ce faci daca-ti cade telefonul in subsolul unui lift ?! ?! ?!

Si cand te gandesti ca toate astea sunt la un click distanta ...
Aproape...


N-ai inteles nimic ?
Eh , asta mi se intampla mie zilnic... si tare ma bucur!!!


Meditez intens...
DND

Imi zboara gandul...

Am incercat sa adorm de cateva ore bune ... Tot ce reusesc insa, e sa ma zvarcolesc printre asternuturi si sa sa gasesc o poveste fiecarei dungulite de lumina de pe tavanul meu enigmatic.

Tot ce-mi trece prin minte, ma face sa ma sperii si mai tare de idiotenia mea absurda...
Incerc sa deznod fiecare strop de ratiune si sa neg orice relevanta a oricarui cuvant din 'Adam si Eva'.
Am citit-o in sfarsit. Am gasit timp. Acum ma urmareste insistent.
Nu am realizat asta pana astazi...

Sa fie oare pur subconstient... sau in momentul in care intalnesti o pereche de ochi pe care ii stii din alta viata... tresari cu toata fiinta ta...?!

Ma minunez de spiritul meu cretin si incerc sa ma autoconving ca tot ceea ce simt ..sunt inchipuiri, nascociri, inventii creeate de o minte ce exagereaza pana la infinit particule false de senzatii...

Nu stii numele,vocea, telefonul, adresa, e-mailul .. absolut nimic.
Asta-i si tot farmecul...

Ti-a ramas gandul acolo...



Pana la urma e doar o pereche de ochi aproape negrii... intalniti intr-un aeroport gri, in care fiecare urma de umanitate se sterge odata cu ultima rotita a bagajului tau.

Vacaciones...

M-am intors ...

O saptamana aici ... noi ... Si o saptamana acolo ...cu ei...
De povestit ...nu acum ...

Ce ma sensibilizeaza si mi aminteste ...
Un omagiu pentru mine ... pentru ca merit !!!