Rai si iad...

M-am intors...

Fusei in Rai, fusei in Bucovina.
Pe langa muntii din basme, aer respirabil ... am cunoscut oameni. Si subliniez oameni. Nu copii plastificate si teleghidari semi-realiste, ci extraterestri umani cu suflete poleite in bunatate.
Cica am filmat, dar de fapt ne-am jucat 'de-a existenta'.

Am baut tuici adevarate, am mancat pastravi mamaligosi si am iubit din suflet fiind iubita de tot ceea ce traia in trairile mele.
Ne-am jucat 'de'a autobuzul', si ne-am facut ca muncim in cel mai frumos existential peisaj.

Nu mi-am regasit salbaticia, ci mi-am redefinit umanitatea. Mi-am amintit ca sunt !!!
Mi-am numarat pasii si am uitat sa mi conometrez bucuria, pierduta in norii deasupra muntilor traind odata cu susurul apei in care se reflecta vapaia ochilor mei...

2 saptamani in paradis..

Din miile..









Imediat in iad. 3 saptamani in Braila.
Diplomata cu locatarii. Un oras dragut, intradevar... Cand de fapt, imi provoca repulsie tot ceea ce intalneam in calea-mi. Tristete pana si in aer, debusolare, panica molcoma...

Briza de aer insa, e teatrul. 'Omul perna' la Maria Filotti. Trebuie vazuta, sub maretele cortine visinii. O piesa care-ti inspira o multitudine de nimicuri ganditoare si un zambet care te scoate din euforie la sfarsit...


In incheiere...
Un actor gigant, despre care n-as fi crezut vreodata ... e mai om ..decat toti oamenii.
O lectie de viata ... !!!