Era odata o poveste de adormit copiii... Si se presupunea ca exista un fat-frumos... si de fiecare data cand puneai capul pe perna respirai adanc si rememorai clipe letargice petrecute intr-o alta viata cand cuvintele nu contau...
Iti citea ale tale ganduri stranii, magaindu-ti parul ciufulit, uitand sa duca paharul de whisky la gura.. Fat frumos te facea sa te arunci singura din necugetatul turn al castelului, te scutura de praf si dansa cu tine...fara sa-i pese cine conduce irationalul dans...
In basme, dupa ce calcai intr-o mocirla de cioburi sparte, alergai intr-o balta de ironie si inotai intr-un infinit susur de aparente...la sfarsitul zilei gaseai o pereche de ochi scanteietori ce-ti reinviau iluzoriul spirit. Si cand te trezeai dimineata ...erai tinuta in brate...
Dar poate ca ratusca cea urata nu mai crede in povesti...
