..am incercat din rasputeri sa nu-mi deschid ochii sa vad ca e din nou dimineata.. dar inevitabilul e deja aici..
Asadar va trebui sa mi accept sminteala, si sa ma apuc cu un colosal nod in gat si un gol nemarginit in stomac de infaptuirea bagajului necumpatat in care va trebui sa-mi asez ordonat si practic 32 de kg de amintiri, vise, prietenii, familie, trairi, munca, realizari, iubiri, cultura, nonconformism, dorinte si ... viata.
Si sa o iau de la zero pe o scara, cu pasi sprinteni si ochi surazatori spre plus infinit..
Incerc sa ma autoconving ca ma fug spre a ma regasesi pe mine, ca de fapt toate astea sunt de fapt o incursiune spre sinele meu dezorientat..
Ador gandul ca ma duc singura, intr-un oras unde nu cunosc pe nimeni.. si intr-un oras care ma cunoaste atat de bine, incat stie exact ce sa-mi ofere..
Asadar, impachetez un one-way bilet de avion cu destinatia viata, zbor cu turbulente si escala spre fericire..
Asculta mai multe audio Diverse
sâmbătă, 26 iunie 2010
joi, 10 iunie 2010
vineri, 4 iunie 2010
Visez...
cum as canta la vioara... passe partout
Etichete:
'Doi dintre noi',
Rapsodia,
teatru,
vioara
Abonați-vă la:
Postări (Atom)