Bradut si colinde...

Am plecat de acasa buimacita ... Am vrut sa simt febra zilelor de sarbatoare si a aglomeratiei din oras..

In zona obor se imbulzeau sute de oameni care duceau cu stoicism in spate siluete de brazi imbietori...

In acel moment m-am decis ca am sa renunt la rochia de revelion care ma costa cat o luna de salariu.. Mi-am spus convingator ca pot sa arat la fel de bine intr-o pereche de pijamale atat timp cat imi straluceste fericirea-n ochisori...


M-am perindat prin piata ascultand colinde in surdina castilor mele si manele date la maxim la tarabele rasfirate printre miile de brazi..


Am vorbit pe limba compatriotilor mei cu tenul ciocolatiu, am negociat cu ei si mi-am reamintit o veche zicala de-a mea 'nu-i tiganul mai tigan decat tiganca din mine'... si uite-asa am obtinut 'super-oferte', 'preturi promotionale' si 'ambalaj cadou' datorita ochilor mei zvapaiati ... spuse amicul cu mustata...


Iar acum ...ma bucur intr-un final ...ca si la 20 de ani privesc lumea prin ochii unui copil ...al carui Craciun nu e complet fara un brad sub crengile caruia sa ascult colinde in noaptea de Ajun...


Pierd timp pretios...
Ma duc sa-l decorez cat mai zambitor posibil !!!



Fav Christmas song of the year!!


Gayla Peevey-I want a hippopotamus or Christmas
Asculta mai multe audio Muzica »

Stand la o tigara...

zilele trecute, un om a caror ochi albastrii sclipeau vioi sub ridurile de primaveri ascunse in firele albe de la radacini ... a fost intrebat ingenuu : '-Pana la urma...ce merita in viata?'

'-Sa citesti si sa vezi lumea'...


Am realizat abia astazi, sub melancolii mahmure ... cred asiduu ca toate lucrurile sunt efemere...

Mi-am dat seama ca probabil la sfarsit voi ramane cu amintirile unor imagini incetosate de fericire, si memorii ale unor ganduri care iti bantuie fiinta..
Nici eu nu inteleg exact ceea ce vreau sa spun, dar probabil ca oricum, pana maine ...voi uita!


Imi doresc totusi...sa-mi traiesc viata... nu sa o las sa treaca pe langa mine..

Mos...

petrecut la o partida tarzie de poker cu baietii...

Dimineti cu dureri de cap si febra ...

Caramele!!!
:)

Sunt...

Sunt cuvinte care trebuie aratate... nu spuse...

Sunt decizii care trebuie gandite... nu luate...


...

Maxim de sinceritate

Prietena mea cea mai buna are de facut un test de personalitate pentru una din cele doua facultati de psihologie la care e studenta eminenta.

Ca o buna amica, a trebuit sa o ajut... oferindu mi mie insami niste raspunsuri in acelasi timp. Testul se numeste 'Cine sunt eu?'

Cine sunt eu ?!

Am primit o provocare din partea celei mai bune prietene. Provocarea se numeste ‘cine sunt eu?’

Banalitatea de a scrie pe o singura pagina de hartie, majoritatea trasaturilor personalitatii mele, cu defecte, calitati, nu ma impiedica datorita dorintei mele de a ma auto-caracteriza cat mai critic si ironic pentru a o ajuta sa-mi descopere cu interes instabilitatile mele de natura psihica.

Sa o luam cu inceputul. Ma numesc Irina R***. 20 de ani fericiti. Provin dintr-o familie normala, cu orientari conservatoare, care mi-a oferit sansa de a avea o educatie, la care tin enorm, si de asemenea o doza de libertate ponderata, tocmai pentru a invata singura sa supravietuiesc in aceasta jungla, oferindu-mi sprijin neconditionat.

Sunt o persoana dezinvolta, optimista, sociabila, foarte increzatoare in fortele proprii, amatoare de nou si adrenalina. Imi traiesc majoritatea momentelor cu intensitate maxima si traiesc dupa deviza ‘ Fericirea nu e o stare, ci o modalitate de a trai’.

Tratez viata ca pe un joc, unde intotdeauna poti da ‘restart’, si uneori, cand e cazul cu o doza de responsabilitate. Nu sunt un copil vulnerabil care nu realizaza importanta fiecarei alegeri facute, urasc trendul ‘emo’. Nu mi-as taia venele pentru nimic in lume, pentru ca eu sunt mai importanta ca orice.

Maturitatea mea se datoreaza evenimentelor prin care am trecut pe parcursul vietii. Fiecare piedica intalnita la rascruce de drum ma transforma intr-un atlet olimpic care-si doreste cu ardoare medalia de aur. Aurul este pentru mine capacitatea de-ati trai viata fara regrete si compromisuri.

Imi doresc sa imbatranesc intr-o casa cu gradina, alaturi de un mosulet hazliu, care sa ma tina de mana chiar si atunci cand mergem sa scoatem apa din fantana. Sa ma uit la albumul prafuit de poze cu o stralucire vie in ochi. Sa fac placinte cu branza pentru duzina de nepotei care-mi impletesc parul grizonat atunci cand le spun povesti nemuritoare.

Sunt foarte mandra de mine. Am o varsta la care ar trebui sa ma intereseze cum sa-mi asortez pantofii cu geanta si cea mai palpitanta discutie sa fie cea despre noile produse cosmetice. In schimb, ador multitudinea mea de neuroni care imi permit conversatii logice pe teme interesante cu oricine.

La 20 de ani, in schimb, lucrez la o agentie de casting,poate cea mai buna de pe piata… de peste 1an si jumatate. Nu este un loc de munca pentru mine, ci cu adevarat o pasiune, un loc unde ma duc cu drag, unde intalnesc persoane care-mi insufla dorinte, un loc unde descopar si ma redescopar zilnic. Mi-am oferit singura oportunitatea de a ma dezvolta pe mai multe planuri. Mi-am testat puterile pana la infinit. Am realizat ca pot sa fiu, mai mult de cat sunt… Si mi-am mai dat seama… ca am microbul filmului... in sange.

Ma intretin singura, nu stau pe banutii lor mei, imi cumpar tot ce vreau…sunt independenta!!!

Sunt instabila! Din toate punctele de vedere. Imi macin timpul si materia cenusie cu intrebari ilogice. Lucrul asta nu ma face sa cred ca am probleme mentale, ci sa ma bucur de unicitatea persoanei mele. Sunt permanent nemultumita de cate un lucru. Am multe defecte. Sunt mult prea sincera, uneori prea visatoare pentru secolul asta… Urasc prostia si vulgaritate… Ador oamenii care vorbesc mult si prost. Ma amuza. Ma contrazic singura, din prea multe idei…

Cand intru in panica de personalitate, domnisoara Buttercup (explica-le tu) e persoana care ma redreseaza, care-mi confera sprijin moral si imi manipuleaza gandirile cat sa cred ca sunt o persoana absolut normala. Stiu ca ma minte de fiecare data. :))

Imi iubesc prietenii si fiecare persoana care-mi intra in viata. De la vanzatoarea de merdenele din pasajul Unirii, pana la cel mai mare actor si creaturile masculine care-mi perturba creierii. Toti au o importanta mare pentru mine.

Nu am sa-mi gasesc sufletul-pereche. Cred in el, dar nu ma agit sa-l caut. Barbatii sunt pentru mine un rau, necesar…dar absolut construiti cat sa ne perturbe echilibrul cosmic. Imi plac barbatii maturi si cu experienta. Detest putuloii cretini de 20 de ani(nu modifica expresia Flori, pentru ca asta gandesc eu). Cu toate astea, noi femeile suntem facute pentru a fi total nentelese si nemultumite. Nu exista combinatia perfecta, ci un mixaj de caracteristici care sa ne multumeasca provizoriu. Gandim prea mult, suntem idiot de sensibile si avem asteptari imbecil de mari.

Am o deviza. ‘De ce sa ma casatoresc si sa fac nefericit un singur barbat, cand pot ramane singura, sa fac nefericiti o mie?!'

Urasc rutina si banalul.

Ador cuvintele. Le urasc pe cele prost-spuse.

Bubbles

Dupa ce-si va face constiincios analiza imi va comenta personalitatea dezolanta.

I-am dat de lucru :))

DEG

Slava Domnului ca exista prieteni ... care sa ma iubeasca si asa idioata si cretina cum sunt !!!

...si ma accepte si atunci cand scot capul pe geam si ma stramb la politie... cu 'esarfa' in mana...






Pika' ciu !!!