Imi era dor de un locsor mic, retras, singuratic si izolat unde ma pot ascunde cu o carticica prafuita in geanta si sorbi cu nesat o insiruire de cuvinte si un fosnet linistitor de pagini...
Partea cea mai buna e privelistea... Coltisorul meu de rai e in acelasi timp un punct de unde poti vedea tot orasul in splendoarea, istoria si misterul sau...
Asadar astazi m-am desfatat cu un murmur de liniste, un susur de meditatie si cugetare si un freamat de literatura...deasupra unui oras care-mi atinge infailibil si domol corzile cele mai tainice de sensibilitate...
Acum sunt in cutiuta mea de ceramica, imi pregatesc singura o cina romantica cu fructe de mare, in timp ce ador un pahar de vin de Porto rosu, demisec, pe un fundal de chitara portugheza autentica...
I think I might get used to this...
