Imi era dor de un locsor mic, retras, singuratic si izolat unde ma pot ascunde cu o carticica prafuita in geanta si sorbi cu nesat o insiruire de cuvinte si un fosnet linistitor de pagini...
Partea cea mai buna e privelistea... Coltisorul meu de rai e in acelasi timp un punct de unde poti vedea tot orasul in splendoarea, istoria si misterul sau...
Asadar astazi m-am desfatat cu un murmur de liniste, un susur de meditatie si cugetare si un freamat de literatura...deasupra unui oras care-mi atinge infailibil si domol corzile cele mai tainice de sensibilitate...
Acum sunt in cutiuta mea de ceramica, imi pregatesc singura o cina romantica cu fructe de mare, in timp ce ador un pahar de vin de Porto rosu, demisec, pe un fundal de chitara portugheza autentica...
I think I might get used to this...
7 comentarii:
parca traiesti intr-un film, frumos.
hehhe ... nu e totul chiar atat de roz, dar e dragut cand poti sa faci tu regia filmului tau.. :)
in lipsa de Serendipity right?
hehehehe... well, I had to find my little corner..
but yet, da... I miss Serendipity.. ceaiul cu mar, portocala si scortisoara si krantzurile cu susan.. :)
you go girl!
f dragutz. o experienta f frumoasa pe care mi o doresc si eu intr o tara latina unde vreau sa vorbesc doar spaniola invatata de atat timp si pe care vreau sa o folosesc la maxim. pana acum am reusit aici cu unii de acolo insa vreau sa fiu eu acolo cu ei. :D
Adi.. lucrurile bune vin pe rand... se zice "Miracles come in moments, be ready and willing"
..asa ca doar trebuie sa astepti si sa fi pregatit..
Trimiteți un comentariu