L-am zarit..

..undeva pe Mosilor.. Parcase absent, langa chioscul de unde tocmai imi cumparasem dependenta..
Avea geamul deschis, si mi a zambit cald si reminiscent melodia din boxele lui..

Apoi l am vazut. Plangea imperturbabil.. Calm si resemnat,
stapanit, placid, netulburat, senin si demn.. Frumos..
M am oprit inconstient un minut..
Iar restul drumului m am bucurat de slabiciunile lui..

Cat de puri mi se par oamenii vii.. Cat de frumosi suntem atunci cand radem, sarutam, dorim intens, plangem sau admiram.. Cand avem pasiune..

Si i am dedicat un intreg capitol 11, superb schitat, necunoscutului cu ochii verzi ce si inunda patimile pe o strada cu vant, ascultand Simply Red si 'Home'..

ps: azi mi l am luat pe Pamuk..