..undeva pe Mosilor.. Parcase absent, langa chioscul de unde tocmai imi cumparasem dependenta..
Avea geamul deschis, si mi a zambit cald si reminiscent melodia din boxele lui..
Apoi l am vazut. Plangea imperturbabil.. Calm si resemnat,
stapanit, placid, netulburat, senin si demn.. Frumos..
M am oprit inconstient un minut..
Iar restul drumului m am bucurat de slabiciunile lui..
Cat de puri mi se par oamenii vii.. Cat de frumosi suntem atunci cand radem, sarutam, dorim intens, plangem sau admiram.. Cand avem pasiune..
Si i am dedicat un intreg capitol 11, superb schitat, necunoscutului cu ochii verzi ce si inunda patimile pe o strada cu vant, ascultand Simply Red si 'Home'..
ps: azi mi l am luat pe Pamuk..
8 comentarii:
cap 11 din cartea p kare o scrii u? si l-ai dedicat unui strain? strain kre plangea? weird
Si baietii plang... :)
hello irina,
e lumea rea si dusmanoasa.
cu bine R
Ihim.. nu foarte
Razvan, stiam.. dar uitasem cat de umani sunt.. :))
R., nu chiar.. Lumea e asa cum vrei tu sa fie .. ;)
p bune k nu inteleg c poti gasi frumos la un barbat kre se smiorcaie?! mda,slabiciuni zici?
Mda, adevaru e ca nu ar trebui sa apreciem de loc sensibilitatea unui barbat, nup?
Doar testosteronul, marimea pieptului si cheia de la 'patruped' nu?
Trimiteți un comentariu