Back in business...

Imi ardeau buricele degetelor sa scriu... asa cum obisnuia sa spuna un om drag mie..

Irelevant e faptul ca m-am intors in tara, ca mi-am revazut prietenii, etichetele romanesti de pe sticlele de tequila, ca am facut placinta de dovleac si am stat la gura sobei cu Elizabeth Gilbert in satucul copilariei mele, ca mi-a fost dor de zambetul mulatru al Lisabonei...sau ca am reluat activitatea workaholica...

Azi am plecat spre Sibiu. O sa stau vreo saptamana pe aici, singura in cautarea imposibilului..
Partea interesanta a fost drumul pana aici si colegul de bancheta de pe maxi-taxiul de 9 dimineata.
Omul din Arad, posedat de o calmitate si rabdare rar intalnita.. si deloc panicat ca si-a pierdut zborul de dimineata... fu compania cea mai placuta cu accent ciudat din ultimul timp...

Primele 2 ore mi-a explicat cum sta treaba cu organizatiile non-guvernamentale, apoi am dezbatut pe larg legislatia romaniei, dreptul civil, obiectivele politice, fondurile europene si alte teme de restrans interes pentru persoana mea discapacitata...
Dupa care, la o alegere libera de tematica, tanarul domnisor de vreo 30 de ani cu pantofi de piele intoarsa maro a dorit sa stie mai multe lucruri despre tehinicile feminine de infrumusetare. Asadar urmatoarele ore le-am petrecut vorbind despre centrele spa, masaj si electrostimulare, impachetari si vacuum, tipuri de fond de ten si marci de rimel, peeling, gene false, lentile de contact, tratamente faciale si lifting...

Si uite asa am invatat amandoi cate ceva despre lucruri de care nu aveam absolut nici cea mai mica idee.
Si la urmatorul popas l-am ajutat sa ii cumpere iubitei un parfum pe baza grupei ei sanguine, a culorii parului si a personalitatii... :))))

Restul orelor le-am petrecut facand integrame... si tulburand incultura si linistea publica din imprejurimile apropriate..


In rest sunt bine, ca de obicei... cu noi fluturasi in stomac si ganduri invalmasite... si un nou capitol la draga mea carte. Posibil de data asta unul lung, frumos, desavarsit, palpitant si ingenios.. sau scurt si cu o morala veritabila catre sfarsit..



But don't we all love unanswered questions ?!

It's time to be honest...

     Pana acum nu m-am gandit cu sinceritate la intrebarea 'de ce am plecat?'.. probabil pentru ca nici eu nu mi-am acordat timpul si onestitudinea raspunsului...

     Sunt total sigura ca a fost un impuls de moment, fondat pe o dorinta puerila de acum o vara, de un sejur mirific aici... si de dorintele mele rebele de a-mi permite sa comit greseli... Cand esti tanar, inconstient, nonconformist, cu un avant nebun, iti accepti riscuri, doar de frica sintagmei 'what if..?!'

Take risks!!  If you win, you will be happy.. if you lose, you'll be wise...

    Cu toate astea, descoperi ca paradisul nu e chiar atat de divin cum credeai, si ca la fiecare secunda, si la fiecare colt de strada esti la un pas de a pasi in profan...

Asadar, Lisabona...
sa ajungi - that's the easy part, sa ramai... well, here's where you need the reasons...

     Ai putea sa ramai pentru ca e un oras superb, la ocean, cu istorie si mister. Ai putea sa adori gandul de a merge zilnic la plaja, sau ai putea sa admiri si sa seduci corazoanele miilor de barbati frumosi si dificili. Ai putea sa ramai pentru ca au pantofi superbi si deloc scumpi... Pentru ca inveti o limba frumoasa...sau pentru ca are o clima perfecta... Pentru ca ai timp sa-ti scrii cartea...  Sau pentru ca ziua lor nationala... e ziua ta de nastere.

     Dar ai putea sa detesti mizeria de pe strazi, miile de etnii mongole, vietnameze, indiene imbracate in rochii si turbane, africanilor care fac dealing de droguri, femei si arme pe strada in care locuiesti tu... Ai gasi motive sa pleci pentru ca insitutiile publice sunt defectuoase, pentru ca sistemele bancare sunt nefunctionale...si pentru ca profesionalismul e destul de greu de gasit. Pentru ca toata populatia e mult prea relaxata...
     Ai putea sa gasesti motive pentru a nu ramane aici pentru ca e dificil, aproape imposibil sa gasesti de munca in domeniul publicitatii, pentru ca interviurile iti mananca timpul si nervii... si pentru ca 700 de euro nu e sinonimul unui salariu, ci al unei glume...
     Ai putea sa pleci pentru ca un chip frumos, asezonat catorva goluri si unui tatuaj, nu e un motiv destul de puternic cat sa te opreasca in loc...
    Si ai putea sa pleci pentru ca singura conexiune pe care o ai cu cei adevarat dragi ajunge sa fie facebook'ul...

     Si ... pentru ca ti-e dor...
Dor de inghetata cu frisca pe care o au in chisocul de langa blocul tau, inghetata la 1 ron, intr-un pahar de plastic simplu... Dor de limonada la sticla pe care o poti gasi doar pe Magheru, in magazinasul 'Mi Nut', dor de ceaiurile cu scortisoara, balansoarul si cartile citite in 'Serendipity', dor de prietenii tai si de zambetele lor.. Pentru ca ti-e dor sa gatesti cu cea mai draga fiinta, pentru ca ti-e dor de haosul din camera ta, si de diminetile etern intarziate, cand nu gasesti nimic de imbracat si ajungi la birou cu parul invalmasit si incheiata stramb la camasa...
Pentru ca vine Nicolas Cage, si nu ai vrea sa-l ratezi...

Pentru ca ti-ai demonstrat ca... oricare ar fi fost lucrul ala din capsorul tau rastalmacit... poti...


Pentru ca in contiunare nu stii ce vrei...
...dar pentru ca adori gandul ca iti vei petrece o parte din viata alergand dupa acel ideal indescifrabil...



Coldplay - Fix You
Uploaded by EMI_Music. - Explore more music videos.