Terapie...

la o sticla de vin rosu, intr-o cafenea sumbra...
Am inteles de la EA, ea care ma iubeste neconditionat si ireversibil cum ca nu as fi total nebuna de legat.. ci doar trec printr-o perioada de cacat a vietii mele.. in care e absolut normal si plauzibil sa mi fut timpul cu framantari si cugetari ilogice..

Mi-a mai spus ca-mi citeste blogul, si ca de multe ori intelege perfect starile mele si ascunzisurile subtilitatilor pe care le arunc.. Desi mi-e greu a o percepe undeva intre psiholog si prietena cea mai buna, pentru ca uneori am impresia ca ma cunoaste mai bine decat ma inteleg eu, am dedus ca trebuie sa fiu mai sincera cu mine si mai libera in exprimare..

Asadar,
pe langa mici si neinsemnate probleme esentiale cu familia, banii, jobul si calatoria catre egoul meu.. ma macina un rahat de enigma inexplicabil de idioata.. care-mi consuma noptile, neuronii si toate picaturile de viata din pretinsa mea existenta...

Simt ceva bizar pentru o persoana cu care m-am vazut doar de cateva ori, stare a carei definitii imi e teama sa o cataloghez..
Asta pentru ca nu am mai simtit vreodata asa ceva si pentru ca nici nu inteleg paradoxul cum o persoana iti poate demonstra in cateva franturi de clipe, ca este tot ceea ce ai cautat si ai fi vrut sa gasesti ..
Doar ca El procedeaza ironic si involuntar asa cum faceai tu de fiecare data.. ..dispare..

Asadar, in schimb.. te consolezi in bratele unui barbat care i se aseamana oarecum, pe care alte femei l-ar diviniza.. dar de care tie iti este imposibil sa te indragostesti..


Si pana la urma lupta cea mare se da intre mine si orgoliul meu ..