La jumatate de an, dupa ce am scris ‘vreau un baiat’, incepusem sa cred ca era inutil, fals, ireal.
Am crezut in ceea ce scria acolo, si eram 100% convinsa ca exista asa ceva….asta chiar daca finalul indica un lucru opus. Aia era doar picanteria, lucrul care starnea controverse …
Stiam ca exista asemenea baieti, si ca nu-ti pica din cer. Sfaturile inutile ale unora m-au amuzat. Replici, comentarii penibile, supozitii cretine, cutezanta de a-mi da stafuri total nepotrivite si de a-si baga piciorul in viata mea ca si cand m-ar cunoaste de mici copii, dupa 10 propozitii si 5 poze. ( fie 200 de poze :)) )
Octombrie: il cunosc, ne invarteam in jurul cozii. Eu preocupata de tot ceea ce se petrecea pe platoul de filmare. El preocupat de armura si calul sau de Fat Frumos. Imi zambeste, ii zambesc, vorbim despre saratele si biscuiti si ne chinuim sa facem rost unul de tel celuilalt.
Tentativa mea a reusit. De aici totul e un cliseu. Mesaje, telefoane, hi5 si mess, intalniri, Corona si ciocolata calda, fum de tigara si strambaceli din nas. Imi place, insa nu-mi plac celelalte doua prietene ale lui. 
Nu ma complic!
Isi clarifica situatia. Fuck it! Ma complic… 
DA “Vreau un baiat…” nu e doar in basme. Exista!
…nu a alergat cu mine prin ploaie, s-a plimbat doar prin zapada…
…m-a plimbat prin parc, nu am sarit in saltele, dar am facut poze tavalindu-ne prin zapada… si la a doua intalnire m-a dus in Fun Land
…nu mi-a rupt flori de pe strada, dar mi-a adus la birou un ghem imens din ziare mototolite, care dupa ce era desfacut cu greutate ascundea un Kinder surprize…
…nu m-a oprit in mijlocul intersectiei sa ma sarute,… ci m-a plimat pe 1 dec, de mana pe magheru… 200 de metri pe linia dubla continua la 3 noaptea …ca sa pot sa am cea mai buna vedere a luminitelor alora idioate pe care le ador… intre zeci de claxoane si tremuraturi de glezne :X
…nu avea cine stie ce simt al umorului, dar ma facea sa rad la bancurile lui tembele
…nu am impins la nici o masina, dar arata al dracului de bine in metrou…
De ce vorbesc la trecut? Pentru ca s-a terminat…
Am spus cuiva astazi: avea 90% din “Vreau un baiat…” , dar restul de 10% au facut relatia sa esueze.
Vina? Cine stie ?! Cu siguranta a mea…
Probabil dat fiind faptului ca mi-am pus un parbriz in fata. Nu se poate citi nimic pe mine, sunt instabila, nesigura uneori pe reactiile mele, ma schimb de la o zi la alta, sunt dificila, urasc rutina, nu fac loc in viata mea, sunt rautacioasa, plina de subantelesuri, subtilitati, nu sunt directa cand ar trebui, evit discutii pe care ar trebui sa le port, mi-e frica…
Daaar…motorasul mergea … 
Nu vreau sa recunosc…da … mi e frica! Mi-e frica de o alta persoana in viata mea,in timpul meu, care nu-mi ajunge nici pentru mine. Mi-e frica de ideea de a fi dependenta de altceva in afara de tigari, mi-e frica de faptul ca o sa ma trezesc intr-o dimineata si primul lucru pe care o sa-l simt o sa fie nevoia sa aud vocea cuiva. Mi-e frica sa am sentimente!
Mi-a fost frica de o luna si jumatate care a spulberat mitul celor “2 saptamani jumate” [o sa scriu alt articol pe tema asta…cunoscutii insa stiu despre ce e vb] .
Nu am putut sa scriu ‘comitted’ pe hi5, cunoscandu-ma pe mine atat de bine …am scris “I’ll tell you later”… asta da nesiguranta Acum e single… si bag mana in foc ca reinvie mitul celor ‘2 sapt jumate’.
Da…ai ghicit! Atat au durat majoritatea relatiilor mele …de un an si jumatate incoace :)) Call me crazy?! Yup…you’re right 
Hai sa inchei…
Acum nu mai vreau un baiat… vreau doar un tembel de 2 ori mai inteligent ca mine, de 5 ori mai smecher, de 10 mai tampit, de 7 mai spontan …care sa-i mi aduca Raffaello
Acum asta vreau… cum zicea Claudiu …cineva care sa ma lase asa …. uimita..
Fetelor …’Vreau un baiat…” nu e un basm, ci doar o poveste pe care tu o scrii… Ia-ti o foaie,un stilou, un baiat si da-i drumul la cerneala!!!!!
IrinaBabyBubbles
9 ianuarie 2008
Un comentariu:
deci.
am apucat sa citesc textul de pe hi5 ...ala cu "vreau un baiat"....si omg.
girl, ma regasesc in multe chestii pe care le-ai spus acum ,pe blog,referitor la frica ta de sentimente.
sunt la fel.
si mie mi-e frica sa iubesc,mi-e frica( de fapt groaza:-s) sa rostesc cuvintele alea 2(stii tu care)...mi-e frica sa imi fie foarte dor de el la 5 minute dupa ce a plecat de la mine...mi-e frica sa plang daca ne certam..mi-e frica sa imi para rau dupa el...
uff...
sunt un copil complicat.si eu am suferit de mitul celor "2 saptamani jumate"...insa, in prezent, am ajuns la aproape 2 luni cu acest El..si deja ma apuca ideile cretine si fricile...
desi totul e perfect...simt ca o sa imi fie si mai frica...si o sa-l ranesc cu nesiguranta mea...asa suntem noi, fetele,ne credem gladiatoare cand n-ar trebui...
irina,sper ca o sa ai rabdare sa imi citesti comentariul si poate o sa imi raspunzi.
te pup si ai grija de tine.
Trimiteți un comentariu